Rezultate secundare (Universitar,):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. universitaire)
1. adj. care aparţine universităţii, referitor la universitate.
2. oraş (sau centru) ~ = oraş care are universitate.
3. s. m. f. profesor la universitate.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (după fr. agrégé)
1. (în unele ţări) profesor ~ = profesor universitar care și-a obținut titlul prin concurs, dar a rămas totuși dependent de catedra altui profesor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. assistant, germ. Assistent)
1. adj. prezent, de faţă (la ceva).
2. s. m. f. cel care asistă la ceva; colaborator.
3. ~ universitar = grad didactic în învăţământul superior, intermediar între preparator şi lector; ~ medical = cadru tehnic mediu specializat în munca medico-sanitară.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. cattedratico)
1. adj. profesoral, de catedră.
2. s. m. f. titularul unei catedre universitare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. collation)
1. colaţionare.
2. date într-o fişă de bibliotecă privind paginaţia şi numărul de volume, formatul, ilustraţiile şi materialul însoţitor.
3. drept de a conferi un beneficiu, un grad universitar etc.
4. gustare.
Parte de vorbire: s.m. (înv.)
Origine: (it. commilitone)
1. coleg din serviciul militar, camarad de arme; tovarăș de luptă, de idei.
2. coleg de facultate, de studii universitare.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. consultant, rus. konsultant)
1. specialist al unei instituţii etc. care dă consultaţii.
2. profesor universitar pensionat care ţine cursuri (facultative), are ore de consultaţie şi conduce doctoranzi.
4. fost sportiv invitat să comenteze un meci sau știri sportive.