urat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. urate)

1. sare a acidului uric.

augurat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. auguratus, fr. augurat)

1. demnitatea, funcția de augur.
2. templu construit după ce s-au cercetat augurii.
3. (fig.) profeție.

burat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. burat)

1. sită centrifugă pentru cernut făina din cereale.

candid, alb lucitor, curat

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT candidas
2. FR blanc pur
3. EN pure white; shining-white
4. DE reinweiß; glänzend weiß
5. RU белоснежный; чисто-белый
6. HU tiszta fehér

cinereu; sur; gri; cenușiu curat

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT cineraceus; cinereus
2. FR cendré; gris cendré
3. EN ashy; ashen; cinereous; ash-grey; tephreous
4. DE aschfarben; aschgrau
5. RU пепельносерый; пепельный
6. HU hamuszürke, hamvas szürke; deres

ciurăt

Parte de vorbire:  s.n. (înv., pop.)  
Etimologie: (necunoscută)

1. vite slabe, fără calități deosebite.

fisurat

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT fissuratus; fissus
2. FR fissuré; fendillé
3. EN fissurate; fissured; cleft; split
4. DE gespalten
5. RU рaстрескaвшийся; с трещинaми
6. HU hasogatott, bevagdalt

abandona

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. abandonner)

1. (tr.) a rupe legătura cu ceva sau cu cineva.
2. a renunța la a urma o acțiune, o căutare etc.
3. a părăsi, a renunța definitiv la ceva.
4. a părăsi pe cineva (familia, copiii) lăsându-l fără sprijin.
5. a nu mai vrea ceva sau pe cineva.
6. a neglija, a lăsa în voia...
7. a înceta de a utiliza.
8. (refl.) (figurat) a se lăsa pradă unui sentiment, unei emoții, a se adânci în anumite preocupări.
9. a se încrede, a se preda.
10. a se neglija.
11. a-și pierde curajul.
12. (intr.) a se retrage dintr-o competiție.

absență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. absence, lat. absentia)

1. lipsa cuiva sau a ceva dintr-un loc; inexistență.
2. pierdere bruscă și de scurtă durată a cunoștinței.
3. (fig.) neatenție, distracție.

abstrage

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. abstraire, lat. abstrahere)

1. tr. a efectua o abstractizare.
2. refl. a se izola de realitatea înconjurătoare.

accelerator, -oare

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. accélérateur)

1. adj. care accelerează.
2. s. n. dispozitiv prin care se mărește viteza, turația (unui motor); pedală care comandă acest dispozitiv.
3. (cinem.) procedeu de imprimare a unor mișcări de desfășurare lentă.
4. instalație complexă care imprimă particulelor elementare viteze foarte mari.
5. s. m. substanță care mărește viteza unei reacții chimice; produs destinat a reduce durata de priză și de întărire a betonului.

acetilenă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acétylène)

1. hidrocarbură aciclică nesaturată, gaz incolor cu miros specific, explozibil, care arde cu flacără albă intensă.

acid, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. acide, lat. acidus)

1. adj. cu proprietăți acide.
2. (fig.) care dezvăluie lucruri neplăcute, dureroase; usturător.
3. (adesea fig.) care are proprietățile unui acid, cu gust acru, înțepător.
4. s. m. substanță chimică cu gust acru și miros înțepător, care înroșește hârtia albastră de turnesol.