Dictionar

uric

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. urique)

1. acid ~ = acid organic în urină și în sânge, din arderea proteinelor.
 

barbituric

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. barbiturique)

1. adj. acid ~ = substanță sintetică obținută prin condensarea ureii.
2. adj., s. n. (medicament) hipnotic, sedativ sau narcotic, din acest acid.
 

hiposulfuric

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hyposulfurique)

1. acid ~ = acid oxigenat al sulfului.
 

hipuric

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hippurique)

1. acid ~ = acid organic în urina omului și a unor erbivore.
 

tiosulfuric

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. thiosulfurique)

1. acid ~ = acid instabil, care formează tiosulfați.
 

uricemie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. uricémie)

1. prezența acidului uric în sânge.
 

uricopexie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. uricopexie)

1. precipitare și fixare a acidului uric în țesuturi și în rinichi, sub formă de calculi.
 

acetoliză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acétolyse)

1. transformare chimică a celulozei, cu un amestec de acid sulfuric, acid acetic și anhidridă acetică.
 

afaniptere

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Aphanipteren)

1. ordin de insecte aptere care sug sângele: puricii.
 

alantoină

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. allantoïne)

1. produs de oxidare al acidului uric, în urina mamiferelor; 5-ureidohidantoină, glioxildiureidă.
 

aloxan

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. alloxane, engl. alloxan)

1. (biochimie) produs de oxidare a acidului uric cu acțiune distructivă asupra celulelor pancreatice (capabil de a induce diabet).
 

ATRIO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. atrio-, cf. lat. atrium „vestibul, curte interioară”)

1. „atriu, auricul atrial”.
 

atriomegalie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. atriomégalie)

1. dilatare patologică a unui auricul al inimii.