Parte de vorbire: s.f.
Origine: (ursuz + -enie)
1. atitudine morocănoasă, posacă, neprietenoasă.
2. comportare de om ursuz.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. brontolone)
1. om ursuz, morocănos, care bombăne tot timpul.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. hirsute, lat. hirsutus)
1. neîngrijit, cu barba şi cu părul zburlite.
4. (bot.; despre un organ) acoperit cu peri lungi şi rigizi; hispid.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. misanthrope)
1. suferind de mizantropie; ursuz.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (lat. acrus)
1. s. n., adj. (gust) ca al oțetului, al lămâii etc.
2. adj. care are gustul caracteristic al oțetului, al lămâii etc.; care provoacă o reacție gustativă astringent; acid, înțepător.
3. fig. morocănos, ursuz, supărăcios; răutăcios; supărat, mâhnit.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (ursuz + -enie)
1. atitudine morocănoasă, posacă, neprietenoasă.
2. comportare de om ursuz.
Parte de vorbire: s.m. (înv.)
Origine: (tc. domuz)
1. om lacom, nesimțit și fără caracter; porc, (reg.) porcan.