Rezultate secundare (Usca,):
Parte de vorbire: I. tr., refl.; II. refl.
Origine: (fr. embusquer)
1. I. a (se) aşeza în ambuscadă, a se ascunde pentru a aștepta inamicul.
2. II. (fam.) a rămâne în spatele frontului prin diverse aranjamente.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (băl + -ușcă)
1. (bot.) nume dat mai multor specii de plante erbacee cu flori albe (Ornithogalum).
2. (bot.) plantă erbacee, din familia liliaceelor, cu florile albe (Ornithogalum umbellatum).
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. brusquer)
1. a trata cu violenţă, brutal, aspru; a repezi.
2. a grăbi, a forţa (o hotărâre, un deznodământ).
Parte de vorbire: s.f. (reg.)
Origine: (magh. gombostü)
1. ac de gămălie; (reg.) bold.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. offusquer, it. offuscare)
1. a se simţi jignit, a se ofensa.
Parte de vorbire: s.f. (Transilv.)
Origine: (din tăbălușă, cu schimbare de sufix)
1. (zool.) diminutiv al lui cățea; cățea (mică); cățelușă, (Transilv.) tăbălușă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abréaction)
1. (psihan.) reapariţie bruscă a unor tensiuni emoţionale, regulate.
2. reacție de eliberare a unor tensiuni emoționale care altfel ar întreține conflictele psihice și ar genera tulburări durabile; reacție de apărare.
3. sin. catharsis.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. absence, lat. absentia)
1. lipsa cuiva sau a ceva dintr-un loc; inexistenţă.
2. pierdere bruscă şi de scurtă durată a cunoştinţei.
3. (fig.) neatenţie, distracţie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. akène, lat. achaena)
1. fruct uscat indehiscent, cu o singură sămânţă.
2. fruct uscat indehiscent, monosperm, neaderent la pericarp.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acrimonieux)
1. care denotă acrimonie, acreală; caustic, muşcător, sarcastic.
Parte de vorbire: I. tr., refl.; II. refl.
Origine: (fr. embusquer)
1. I. a (se) aşeza în ambuscadă, a se ascunde pentru a aștepta inamicul.
2. II. (fam.) a rămâne în spatele frontului prin diverse aranjamente.
Parte de vorbire: adj., s.m.
Origine: (fr. embusqué)
1. care este în ambuscadă.
2. (prin ext.) care se disimulează sau este disimulat.
3. (militar) care se bucură de o poziție ușoară, scutit de instrucţie, pe timp de pace, sau care ocupă o poziție ferită de pericol pe timp de război; (fig.) învârtit.