Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. ustensile)
1. obiect sau instrument simplu folosit pentru uzul casnic, în special pentru gătit; unealtă, sculă.
2. instrument specific anumitor arte.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. crayon)
1. bastonaş de lemn având la mijloc o mină neagră sau colorată pentru scris sau desenat.
2. schiţă a unui desen executată în creion (1); eboşă (a unui tablou, a unei poezii).
3. ustensilă asemănătoare cu creionul (1), baton având diferite întrebuinţări.
4. ~ luminos = dispozitiv electronic pentru introducerea datelor şi informaţiilor în minicalculatoare.
5. (fig.) uşurinţă de a scrie, de a desena, de a compune.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (sp. pintadera)
1. (arheologie) ustensilă din lut în formă de ștampilă, cu o placă sigilară, gravată cu motive geometrice; poate fi folosită pentru a decora îmbrăcămintea, ceramica, pâinea sau corpul.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (destupa + -ător)
1. ustensilă pentru destuparea borcanelor sau a sticlelor închise ermetic; instrument folosit pentru a deschide sticlele închise de un capac; deschizător.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (slav. пила)
1. unealtă așchietoare prevăzută pe suprafețele exterioare cu numeroși dinți mărunți și ascuțiți, care (prin frecare) servește la ajustarea manuală sau mecanică a unor obiecte dure.
2. ~ de unghii = ustensilă metalică în formă de lamă cu suprafața crestată, folosită la netezirea unghiilor (după tăierea lor).