Dictionar

acid, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. acide, lat. acidus)

1. adj. cu proprietăți acide.
2. (fig.) care dezvăluie lucruri neplăcute, dureroase; usturător.
3. (adesea fig.) care are proprietățile unui acid, cu gust acru, înțepător.
4. s. m. substanță chimică cu gust acru și miros înțepător, care înroșește hârtia albastră de turnesol.
 

corosiv

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. corrosif, lat. corrosivus)

1. (despre substanțe) care provoacă o coroziune.
2. (fig.) mușcător, usturător.
 

mordant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. mordant)

1. adj. (fig.) mușcător, caustic, usturător; acerb.
2. s. m. substanță cu ajutorul căreia se fixează vopseaua pe fibrele textile.
 

oximoron

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., gr. oxymoron)

1. figură de stil constând în a îmbina două cuvinte în aparență contradictorii, incompatibile, pentru a da expresiei un caracter usturător.
 

urticant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. urticant)

1. care provoacă usturime; urzicător, usturător.
 

usturăcios, -oasă

Parte de vorbire:  adj. (reg.)  
Etimologie: (ustura + -ăcios)

1. care ustură, care produce usturime; usturător.
2. (var.) (reg.) usturicios.