Rezultate principale (Utilitarism,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. utilitarisme)
1. concepţie filozofică ce consideră utilitatea drept principiu al tuturor valorilor.
2. doctrină etică din sec. XIX, potrivit căreia criteriul moralităţii îl constituie utilitatea, folosul personal.
Rezultate secundare (Utilitarism,):
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. utilitariste)
1. I. care se referă la teoria utilitaristă, care aparține utilitarismului; utilitar.
2. care adoptă preceptele utilitarismului, conform cărora o situație sau o perspectivă trebuie avută în vedere numai în raport cu avantajele pe care le aduce.
3. care se bazează pe considerente practice.
4. care are în vedere, care urmărește numai utilul.
5. II. adept al utilitarismului.
6. cel care vede în toate numai profitul personal şi utilitatea.