conjunct, -ă
Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (lat. coniuctus, fr. conjoint)
Etimologie: (lat. coniuctus, fr. conjoint)
1. intim legat, strâns unit.
2. (gram.) forme ~e = formele scurte ale prezentului indicativ persoana 1 sg. și 3 sg. și pl. ale verbului „a fi” și formele neaccentuate de dativ și acuzativ sg. și pl. ale pronumelui personal; (muz) treaptă ~ă = treaptă care urmează alteia sau o precede imediat la interval de secundă.