Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Wanne)
1. vas mare, cadă pentru îmbăiat sau pentru spălat rufe.
2. dispozitiv de deschidere, închidere sau reglare a debitului unui lichid dintr-o conductă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (auto- + caravană)
1. autovehicul special, care dă reprezentaţii cinematografice în diferite locuri.
2. grup de vehicule care călătoresc împreună; caravană de automobile.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. caravane, /3/engl. caravan)
1. convoi de călători care străbate deşertul (pe cămile).
2. ansamblu de turişti şi vehicule rutiere care se deplasează în grup pe acelaşi itinerar.
3. grup de vehicule (cu personalul aferent) care urmează acelaşi itinerar (în scopuri culturale, sanitare etc.).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. nirvana)
1. (în budism, în jainism şi în filozofia indiană) stare de linişte desăvârşită, de fericire, eliberare definitivă de suferinţe, de grijile vieţii, obţinută prin contemplaţie şi asceză.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pavane)
1. vechi dans de curte, de origine spaniolă sau italiană, cu caracter solemn, lent; melodia corespunzătoare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. savane)
1. formaţie vegetală din regiunile tropicale, alcătuită din ierburi înalte, cu tufe sau arbuşti spinoşi.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. sursilvan)
1. unul dintre graiurile retoromane din Elveția.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apporte)
1. (pentru a îndemna un câine să aducă vânatul doborât) adu! caută!
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apporter)
1. (despre câini) a aduce vânatul împuşcat sau un obiect aruncat.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. apporteur)
1. câine de vânătoare care aduce vânatul.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. arbalète)
1. armă din evul mediu constând dintr-un arc montat pe un suport, care servea la aruncat săgeţi sau proiectile; (înv.) arbalestră, (înv.) arcubalistă.
2. armă folosită la vânătoarea sub apă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., sp. arrecife)
1. crustă lateritică dură, asemănătoare unei zguri, cimentată de hidroxidul de fier, ce apare în solurile de savană.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arrêt)
1. poziţie a unui câine de vânătoare când simte sau vede vânatul.
2. câine de ~ = câine de vânătoare dresat pentru a aduce vânatul doborât.