Dictionar

Rezultate principale (Vârf,):

Vârf

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (sl. vrŭhŭ)

1. partea de deasupra (ascuțită) a obiectelor înalte.

2. (bot.) extremitatea brusc ascuţită a unui organ.

3. (plin) cu ~ sau încărcat cu ~ = foarte plin.

4. cu ~ și îndesat = mai mult decât trebuie; cu prisosință.

5. asta pune (sau face) ~ (la toate) = asta e peste orice măsură; asta este din cale-afară.

6. partea cea mai înaltă a unui munte sau a unui deal; culme; creastă; coamă; spinare; creștet; pisc.

7. capătul (de obicei mai ascuțit) al unui obiect sau organ.

8. din ~ul buzelor = a) de mântuială; b) cu dispreț; sfidător.

9. punct de întretăiere a două laturi ale unei figuri geometrice.

10. fig. moment central în desfășurarea unei activități.

11. ore de ~ = ore cu o mare aglomerație sau cu o solicitare intensă.

12. la pl. totalitate a persoanelor de frunte ale unei societăți, clase, organizații.


Rezultate secundare (Vârf,):

Acumen; vârf

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT acumen; cuspis

2. FR pointe; bout; poitu

3. EN point; tip

4. DE Spitze; Vorspitze

5. RU острие; остроконечие

6. HU hegy, csúcs


Vârfuit, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (vb. vârfui)

1. care este prelungit în formă de vârf, cu vârf.

2. care are capătul ascuțit, țuguiat.

3. (despre recipiente etc.) care este umplut până sus, până la refuz.


Abatiză

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abattis)

1. (mil.) baraj realizat din copaci culcaţi cu vârful spre inamic.


Acicular, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aciculaire)

1. în formă de ac; aciculiform.

2. cu vârful rigid şi ascuţit.

3. prevăzut cu prelungiri spiniforme sau cu aсе.


ACRO-

Parte de vorbire: elem.
Origine: (fr. acro-, cf. gr. akros, înalt)

1. „ascuţit”, „extremitate, vârf”, „extrem”.


Acroblasteză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acroblastèse)

1. ieşire a tubului germinativ prin vârful sporului, la licheni.


Acroblastic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. acroblastic, lat. acroblasticus)

1. (despre muguri, flori) dezvoltat în vârful organului.


Acrocarpie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acrocarpie)

1. fructificare la vârful ramurilor.