Parte de vorbire: s.n.
Origine: (sl. vrŭhŭ)
1. partea de deasupra (ascuțită) a obiectelor înalte.
2. (bot.) extremitatea brusc ascuţită a unui organ.
3. (plin) cu ~ sau încărcat cu ~ = foarte plin.
4. cu ~ și îndesat = mai mult decât trebuie; cu prisosință.
5. asta pune (sau face) ~ (la toate) = asta e peste orice măsură; asta este din cale-afară.
6. partea cea mai înaltă a unui munte sau a unui deal; culme; creastă; coamă; spinare; creștet; pisc.
7. capătul (de obicei mai ascuțit) al unui obiect sau organ.
8. din ~ul buzelor = a) de mântuială; b) cu dispreț; sfidător.
9. punct de întretăiere a două laturi ale unei figuri geometrice.
10. fig. moment central în desfășurarea unei activități.
11. ore de ~ = ore cu o mare aglomerație sau cu o solicitare intensă.
12. la pl. totalitate a persoanelor de frunte ale unei societăți, clase, organizații.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
Parte de vorbire: adj.
Origine: (vb. vârfui)
1. care este prelungit în formă de vârf, cu vârf.
2. care are capătul ascuțit, țuguiat.
3. (despre recipiente etc.) care este umplut până sus, până la refuz.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (vârf + -ușor)
1. diminutiv al lui vârf; capăt, extremitate, vârfuleț.
2. vârf (mic) de munte, de plantă et cetera; vârfuleț.
3. (var.) (pop.) vârfșor, (pop.) vârvușor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abattis)
1. (mil.) obstacol artificial format din copaci tăiați; baraj realizat din copaci culcaţi cu vârful spre inamic.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aciculaire)
1. în formă de ac; aciculiform.
2. cu vârful rigid şi ascuţit.
3. prevăzut cu prelungiri spiniforme sau cu aсе.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (gr. akros „vârf”)
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acroblastèse)
1. ieşire a tubului germinativ prin vârful sporului, la licheni.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. acroblastic, lat. acroblasticus)
1. (despre muguri, flori) dezvoltat în vârful organului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acrocarpie)
1. fructificare la vârful ramurilor.