OK
X
vârfușor
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (vârf + -ușor)
1.
diminutiv
al
lui
vârf;
capăt,
extremitate,
vârfuleț.
2.
vârf
(mic)
de
munte,
de
plantă
et
cetera;
vârfuleț.
3.
(var.)
(pop.)
vârfșor,
(pop.)
vârvușor.