antitrombă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (anti- + trombă)

1. coloană înaltă de apă de formă conică sau trombă marină descendentă; vârtej, sorb gigantic.

ciclon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cyclone)

1. regiune în care presiunea atmosferică scade de la periferie spre centru și masele de aer au mișcare convergentă, producând vânt puternic, cu vârtejuri sau zăpezi, în regiunile tropicale.
2. vânt foarte violent, uragan.
3. aparat pentru separarea particulelor materiale (semințe, pleavă, praf) din aer cu ajutorul forței centrifuge.
4. substanță toxică pe bază de acid cianuric, pentru combaterea dăunătorilor în încăperi închise.

evorsiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Evorsion, engl. evorsion)

1. acțiune erozivă a apei curgătoare, care căzând vertical, formează vârtejuri.

jacuzzi

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. jacuzzi)

1. inv. mic bazin de jeturi de apă sub presiune, care creează vârtejuri relaxante.

maelstrom

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. maelström)

1. vârtej marin foarte rapid, formând o groapă adâncă, cauzat de curenții de maree (într-un canal din insulele norvegiene Lofoten); vârtej, vâltoare.
2. (prin ext.) vârtej marin și fluvial foarte rapid.
3. (fig.) mișcare de agitație intensă care atrage într-un mod irezistibil.
4. (var.) merstrom, melstrom.

remu

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. remous)

1. variație treptată a nivelului apei unui râu sau canal produsă în zonele în care mișcarea uniformă a curentului este împiedicată.
2. vârtejuri de apă și valuri mici care se formează în imediata apropiere a pupei la o navă propulsată prin elice.
3. ~ de aer = zonă instabilă unde se întâlnesc curenți de aer ascendenți și descendenți.
4. var. remuu.