Dictionar

vărsătorie

Parte de vorbire:  s.f. (înv.)  
Etimologie: (vărsător + -ie)

1. turnătorie de metale.
 

vărsatul lujerilor de pin

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT Sydowia polyspora
2. FR dépérissement des rameaux des pins
3. EN die-back of pine
4. DE Schwinden der Triebe der Kiefer
5. RU усыхaние ветвей сосны
6. HU fenyőhajtások kéregnekrózisa és ágelhalása; hajtáspusztulás
 

vărsătură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vărsa + -ătură)

1. faptul de a (se) vărsa; ceea ce a fost vărsat, vomitat.
2. loc unde se adună apă după o revărsare.
 

antiemetic, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (fr. antiémétique)

1. (medicament, remediu) care previne, oprește sau liniștește vărsăturile; antivomitiv.
 

atrepsie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. athrepsie)

1. tulburare gravă de nutriție, la sugari, datorată unui regim alimentar defectuos, manifestată prin slăbire pronunțată, vărsături, diaree etc.
 

comandită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. commandite)

1. societate comercială în care, în temeiul unui contract, unii dintre asociați răspund solidar și cu întreaga lor avere față de creditorii ei, iar alții numai în limitele capitalului social investit.
2. fondurile vărsate de fiecare asociat al unei asemenea societăți.
 

deshidratare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (deshidrata)

1. eliminare a apei dintr-un material sau din moleculele unei substanțe.
2. pierdere anormală a apei din țesuturile organice prin transpirație, vărsături repetate sau scaune diareice.
 

-EMEZĂ

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (fr. -emèse, cf. gr. emesis „vărsare, vomă”)

1. „vărsătură, vomă”.
 

gastroenterită

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. gastro-entérite)

1. (med.) inflamație a sistemului digestiv, cauzată de obicei de consumul de apă sau alimente contaminate cu bacterii, care poate duce la greață, vărsături, crampe abdominale, flatulență și diaree, precum și deshidratare, febră și cefalee (dureri de cap); enterogastrită.