consolidație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. consolidation)

1. acțiunea de a (se) consolida; acțiunea de a face mai ferm, mai solid, mai stabil; rezultat al acestei acțiuni; consolidare.
2. operație prin care se mărește capacitatea de rezistență a unei clădiri, a unui edificiu, a unui zid etc.
3. comprimarea și întărirea terenului printr-un fenomen natural sau prin compactare; fixarea solurilor prin vegetație, drenaj etc.
4. termen folosit în expertiza medicală pentru a desemna că starea unui pacient sau a unei persoane vătămate este stabilizată, nu va mai varia în timp, și devine astfel posibilă evaluarea invalidității care rezultă din acest stadiu.
5. (finanțe) convertire a datoriei rambursabile a unui stat în datorie perpetuă, din care se poate reclama numai dobânda.
6. (științe juridice) reunire a unei proprietăți și a uzufructului.
7. (economie) fuziunea mai multor companii.
8. (med.) desemnează procesul prin care organismul repară oasele rupte.
9. (var.) consolidațiune.
10. (antonime) deconsolidare, slăbire, șubrezire.

decortica

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. décortiquer, lat. decorticare)

1. a îndepărta cojile de pe unele semințe.
2. a descoji arborii pentru stârpirea insectelor vătămătoare și a ouălor lor.
3. a înlătura pe cale chirurgicală o membrană îngroșată care acoperă un organ.

deleter, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. délétère)

1. nociv, vătămător; (fig.) care corupe.

disecție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dissection, lat. dissectio)

1. deschidere chirurgicală a unui organism, separând diferitele lui componente pentru a le studia structura sau vătămăturile cauzate de o boală.

excreta

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. excréter)

1. a evacua prin excreție.
2. (biol.) a evacua din organism, în urma proceselor biochimice, substanțe devenite inutile sau vătămătoare.

indemn, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. indemne, lat. indemnis)

1. (jur.) care nu a suferit pagube, pierderi, răni; teafăr, nevătămat.