Rezultate secundare (Vag.):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. gyrovague, lat. gyrovagus)
1. călugăr rătăcitor, vagabond.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. vague, lat. vagus)
1. (şi adv.) care nu este bine lămurit; nedefinit, nedeterminat; confuz.
3. a se pierde în ~ = a face consideraţii generale, neprecise.
4. care nu poate fi bine analizat.
5. nerv ~ (şi s. m.) = nerv pneumogastric.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. vagabond, lat. vagabundus)
1. (om, animal) care rătăceşte fără rost; (cel) care nu are domiciliu, ocupaţie, existenţă stabilă.
2. (fig.) nestatornic. inconstant.
3. (om) de nimic, fără căpătâi.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. vagabonder)
1. a rătăci fără ţintă, a trăi ca (un) vagabond.
2. (fig.; despre gânduri, imaginaţie) a trece, fără încetare, de la un lucru la altul.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. vagabondage)
1. vagabondare.
2. starea celui care vagabondează.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. vagant, lat. vagans)
1. adj. rătăcitor, nestatornic, fără domiciliu.
2. s. n. poet medieval de limbă latină, rătăcitor, care cânta bucuria de a trăi.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (după fr. antiesclavagiste)
1. (cel) care se opune sclavagismului.
2. (cel) care se opune principiului și practicii sclaviei, mai ales comerțului cu sclavi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. appréhension, lat. apprehensio)
1. teamă vagă, nedesluşită, cauzată de presupunerea posibilităţii unui pericol.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. approximatif)
1. adj. luat cu aproximaţie.
2. care este aproape exact; imprecis, vag.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. argot)
1. limbaj convențional folosit de un grup social restrâns (vagabonzi, delicvenți etc.) pentru a nu fi înțeleși de restul societății sau pentru a șoca.
2. (prin ext.) vocabular sau limbaj specific unui grup, unui mediu, unei clase sociale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aristocratie, gr. aristokratia)
1. clasă socială conducătoare care deţine puterea de stat şi asupreşte celelalte clase (în orânduirea sclavagistă şi feudală); pătură restrânsă a claselor exploatatoare, care beneficiază de mari privilegii; nobilime.
2. vârfurile privilegiate care s-au desprins de clasa din care fac parte şi se bucură de avantaje speciale.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. arthrodynie)
1. (med.) durere articulară vagă şi nedeterminată; artralgie.