OK
X
vagabonda
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. vagabonder)
1.
a
rătăci
fără
ţintă,
a
trăi
ca
(un)
vagabond.
2.
(fig.;
despre
gânduri,
imaginaţie)
a
trece,
fără
încetare,
de
la
un
lucru
la
altul.
vagabondaj
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. vagabondage)
1.
vagabondare.
2.
starea
celui
care
vagabondează.
vagabondaj
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. vagabondage)
1.
vagabondare.
2.
starea
celui
care
vagabondează.
haimanalâc
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (haimana + -lâc)
1.
faptul
de
a
hoinări;
hoinăreală,
vagabondaj.
vandră
Parte de vorbire:
I. s.f. (Transilv.), II. s.f. (Banat)
Etimologie: (magh. vándor)
1.
I.
vagabond;
vagabondaj.
2.
I.,
II.
(expr.)
a
umbla
~ra
=
a
vagabonda.
3.
(var.)
vandăr,
vandru.
văndrăli
Parte de vorbire:
vb. intr. (Transilv.)
Etimologie: (magh. vándorol; cf. germ. wandern)
1.
a
rătăci
fără
țintă,
a
trăi
ca
(un)
vagabond;
a
vagabonda.
2.
(despre
copii)
a
nu
sta
locului.
3.
(înv.)
(în
forma
văndrăla;
despre
ucenici)
a
merge
prin
mai
multe
localități
pentru
a
lucra
pe
lângă
un
meșter,
în
vederea
calificării
și
a
obținerii
dreptului
de
a
practica
o
meserie.
4.
(var.)
a
vandrali,
a
văndrăla,
a
văndrălui.
PORIO-
Parte de vorbire:
prefix
Etimologie: (gr. poreia „mers, deplasare, călătorie”)
1.
„umblare,
vagabondaj”.