Parte de vorbire: Traducere
Origine:
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. vallécule, lat. vallecula)
1. (anat., bot.) depresiune uşoară pe suprafaţa unui organ; spaţiul între două ridicături sau dungi.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. valencien)
1. (locuitor) din Valencia (Spania).
2. (s. n.) dialect catalan occidental.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. valenciennes)
1. dantelă fină, fabricată iniţial în Valenciennes (Flandra).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. valence)
1. mărime care arată numărul de atomi de hidrogen (sau echivalenți ai acestuia) cu care se poate combina un atom al unui anumit element sau un radical.
2. (fig.) valoare, semnificație; posibilitate (de dezvoltare).
3. capacitate de combinare a unui cuvânt cu alte cuvinte, în funcție de conținutul noțional și semantic al acestuia.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. valériane, lat. valeriana)
1. plantă erbacee cu flori trandafirii sau albe; odolean.
2. substanţă medicamentoasă din rădăcina acestei plante.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. valérianacées)
1. (bot.) familie de plante erbacee dicotiledonate, anuale sau perene, cu frunzele opuse, lipsite de stipele, cu florile având corola gamopetală și cu fructul o nuculă, având ca tip valeriana; plantă care face parte din această familie; (rar) valerianee.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acétyle)
1. radical organic monovalent, din acidul acetic.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acyclique)
1. care nu are caracter ciclic; care nu are ciclu; care apare la intervale neregulate; aperiodic.
2. (despre flori) cu elemente dispuse în spirală; spiralat.
3. (botanică) care nu este așezat în formă de verticil; neverticilat.
4. (despre substanțe organice) care nu conține nici un ciclu de atomi în molecula sa.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acyl)
1. radical monovalent derivat din acizii organici.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accolade)
1. ceremonial medieval la primirea cuiva în rândul cavalerilor, printr-o îmbrăţişare şi o lovire uşoară cu latul spadei.
3. semn grafic ({) servind la reunirea mai multor cuvinte, ecuaţii, portative muzicale etc.
4. formă de boltă ca o paranteză culcată.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adéquation, lat. adaequatio)
1. faptul, însuşirea de a fi adecvat; echivalenţă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Alaun)
1. sulfat dublu al unui metal trivalent sau monovalent; sulfat dublu de aluminiu şi potasiu; piatră-acră.