Dictionar

Rezultate principale (Valiză):

Valiză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. valise)

1. geamantan (mic).

2. a-şi face ~a = a se pregăti de plecare, (p. ext.) a părăsi un loc; ~ diplomatică = geantă cu care se transportă acte diplomatice, care nu se controlează la vamă.


Rezultate secundare (Valiză):

Avaliza

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. avaliser)

1. (fin.) a da avalul unei cambii (avalul este socotit rezultă din simpla semnătură a avalistului pusă pe fața cambiei); a garanta (o cambie).


Devaliza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. dévaliser)

1. a fura, a prăda, a jefui pe cineva.


Ovaliza

Parte de vorbire: vb. refl.
Origine: (fr. ovaliser)

1. a deveni oval, a da o formă ovală.

2. (mecanică) a deveni oval din cauza uzurii neuniforme; a-și pierde caracterul circular prin uzură sau deformare.


Radiovaliză

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Radiovalise)

1. aparat de radio portativ de mărimea unei valize.


Rivaliza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. rivaliser)

1. a aspira, a tinde ajungă, întreacă pe cineva; a concura.

2. a sta alături de...; a egala.


Avalist

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. avaliste, germ. Avalist)

1. cel care garantează plata unei cambii prin aval; girant; avalizator.


Coopera

Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (fr. coopérer, lat. cooperari)

1. a acționa, a lucra împreună cu cineva pentru a realiza ceva; a participa, a contribui la o lucrare sau la o acțiune comună; a colabora, a conlucra.

2. (antonime) a concura, a rivaliza.


Disputa

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. disputer, lat. disputare)

1. tr. a fi în luptă, a lupta pentru ceva; a rivaliza.

2. intr. a susţine o dispută; a discuta în contradictoriu.

3. refl. (despre competiţii sportive) a avea loc, a se desfăşura.


Ovalizare

Parte de vorbire: s.
Origine: (ovaliza)

1. faptul de a se ovaliza; ovalizaţie.

2. deformaţie prin uzură a unui corp cilindric circular, astfel încât secţiunea circulară devine ovală.


Ovalizație

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. ovalisation)

1. acțiunea de a se ovaliza și rezultatul ei; procesul de schimbare la o formă ovală; ovalizare.

2. deformație prin uzură a unui corp cilindric circular, astfel încât secțiunea circulară devine ovală.


Rivalizare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. rivaliza, cf. fr. rivalisation)

1. faptul de a rivaliza.

2. disputare cu cineva a unei situații, a unui merit, a unui talent etc.

3. aspirație la egalarea (sau la depășirea) cuiva; valoare, importanță, frumusețea etc. apropiată sau egală cu a cuiva sau a ceva.