Dictionar

vană

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Wanne)

1. vas mare, cadă pentru îmbăiat sau pentru spălat rufe.
2. dispozitiv de deschidere, închidere sau reglare a debitului unui lichid dintr-o conductă.
 

autocaravană

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (auto- + caravană)

1. autovehicul special, care dă reprezentații cinematografice în diferite locuri.
2. grup de vehicule care călătoresc împreună; caravană de automobile.
 

caravană

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. caravane, /3/engl. caravan)

1. convoi de călători care străbate deșertul (pe cămile).
2. ansamblu de turiști și vehicule rutiere care se deplasează în grup pe același itinerar.
3. grup de vehicule (cu personalul aferent) care urmează același itinerar (în scopuri culturale, sanitare etc.).
4. rulotă de turism.
 

nirvana

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. nirvana)

1. (în budism, în jainism și în filozofia indiană) stare de liniște desăvârșită, de fericire, eliberare definitivă de suferințe, de grijile vieții, obținută prin contemplație și asceză.
 

pavană

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pavane)

1. vechi dans de curte, de origine spaniolă sau italiană, cu caracter solemn, lent; melodia corespunzătoare.
 

savană

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. savane)

1. formație vegetală din regiunile tropicale, alcătuită din ierburi înalte, cu tufe sau arbuști spinoși.
 

sursilvană

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. sursilvan)

1. unul dintre graiurile retoromane din Elveția.
 

aport 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. apporte)

1. (pentru a îndemna un câine să aducă vânatul doborât) adu! caută!
 

aporta

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. apporter)

1. (despre câini) a aduce vânatul împușcat sau un obiect aruncat.
 

aportor

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. apporteur)

1. câine de vânătoare care aduce vânatul.
 

arbaletă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. arbalète)

1. armă din evul mediu constând dintr-un arc montat pe un suport, care servea la aruncat săgeți sau proiectile; (înv.) arbalestră, (înv.) arcubalistă.
2. armă folosită la vânătoarea sub apă.
 

arecifă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., sp. arrecife)

1. crustă lateritică dură, asemănătoare unei zguri, cimentată de hidroxidul de fier, ce apare în solurile de savană.
 

aret

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. arrêt)

1. poziție a unui câine de vânătoare când simte sau vede vânatul.
2. câine de ~ = câine de vânătoare dresat pentru a aduce vânatul doborât.