OK
X
vandal
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. vandale)
1.
membru
al
unui
vechi
trib
germanic
care,
în
secolul
V,
a
invadat
Imperiul
Roman
de
Apus,
producând
mari
distrugeri.
2.
(fig.)
om
care
comite
acte
de
vandalism.
vandăl
Parte de vorbire:
s.n. (reg.)
Etimologie: (săs. vandal)
1.
vas
mare
(de
tablă,
de
lemn,
de
faianță
etc.)
pentru
îmbăiat
sau
pentru
spălat
rufe;
vană.
2.
(var.)
vandulă.
vandal, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. vandale)
1.
care
aparținea
vandalilor;
privitor
la
vandali.
2.
care
comite
un
act
de
vandalism.
3.
care,
în
mod
deliberat,
desfigurează,
deteriorează
un
peisaj,
o
operă
de
artă
etc.
4.
necivilizat,
barbar,
care
distruge
valori
culturale
și
artistice.
vandală
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. vandale)
1.
limba
vorbită
de
vandali.
vandalic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. vandalique)
1.
propriu
vandalilor,
care
aparține
vandalilor.
2.
privitor
la
vandalism,
care
ține
de
vandalism.
3.
(fig.)
necivilizat,
barbar.
vandalism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. vandalisme)
1.
distrugere
a
bunurilor
și
a
valorilor
culturale
și
artistice
ale
unui
popor,
oraș
etc.;
(prin
ext.)
distrugere
stupidă,
fără
rost.
2.
comportare
de
vandal;
barbarie.
vandaliza
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (vandal + -iza)
1.
a
comite
un
act
de
vandalism,
a
deteriora
cu
intenția
evidentă
de
a
provoca
rău.
vandalizare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (v. vandaliza)
1.
distrugere
deliberată
a
unor
opere
de
artă,
edificii
publice
etc.
huliganism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (huligan + -ism)
1.
purtare,
atitudine
brutală,
care
denotă
lipsă
de
cuviință,
de
respect
față
de
regulile
de
conviețuire
socială.
2.
comportament
de
huligan;
vandalism
de
grup.
3.
(var.)
(înv.)
huliganizm.
vandal
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. vandale)
1.
membru
al
unui
vechi
trib
germanic
care,
în
secolul
V,
a
invadat
Imperiul
Roman
de
Apus,
producând
mari
distrugeri.
2.
(fig.)
om
care
comite
acte
de
vandalism.
vandalic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. vandalique)
1.
propriu
vandalilor,
care
aparține
vandalilor.
2.
privitor
la
vandalism,
care
ține
de
vandalism.
3.
(fig.)
necivilizat,
barbar.
vandalism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. vandalisme)
1.
distrugere
a
bunurilor
și
a
valorilor
culturale
și
artistice
ale
unui
popor,
oraș
etc.;
(prin
ext.)
distrugere
stupidă,
fără
rost.
2.
comportare
de
vandal;
barbarie.
vandaliza
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (vandal + -iza)
1.
a
comite
un
act
de
vandalism,
a
deteriora
cu
intenția
evidentă
de
a
provoca
rău.
vandal, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. vandale)
1.
care
aparținea
vandalilor;
privitor
la
vandali.
2.
care
comite
un
act
de
vandalism.
3.
care,
în
mod
deliberat,
desfigurează,
deteriorează
un
peisaj,
o
operă
de
artă
etc.
4.
necivilizat,
barbar,
care
distruge
valori
culturale
și
artistice.