Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. vandale)
1. membru al unui vechi trib germanic care, în secolul V, a invadat Imperiul Roman de Apus, producând mari distrugeri.
2. (fig.) om care comite acte de vandalism.
Parte de vorbire: s.n. (reg.)
Origine: (săs. vandal)
1. vas mare (de tablă, de lemn, de faianță etc.) pentru îmbăiat sau pentru spălat rufe; vană.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. vandale)
1. care aparținea vandalilor; privitor la vandali.
2. care comite un act de vandalism.
3. care, în mod deliberat, desfigurează, deteriorează un peisaj, o operă de artă etc.
4. necivilizat, barbar, care distruge valori culturale și artistice.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. vandale)
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. vandalique)
1. propriu vandalilor, care aparține vandalilor.
2. privitor la vandalism, care ține de vandalism.
3. (fig.) necivilizat, barbar.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. vandalisme)
1. distrugere a bunurilor şi a valorilor culturale şi artistice ale unui popor, oraş etc.; (prin ext.) distrugere stupidă, fără rost.
2. comportare de vandal; barbarie.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (vandal + -iza)
1. a comite un act de vandalism, a deteriora cu intenția evidentă de a provoca rău.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. vandaliza)
1. distrugere deliberată a unor opere de artă, edificii publice etc.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (huligan + -ism)
1. purtare, atitudine brutală, care denotă lipsă de cuviinţă, de respect faţă de regulile de convieţuire socială.
2. comportament de huligan; vandalism de grup.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. vandale)
1. membru al unui vechi trib germanic care, în secolul V, a invadat Imperiul Roman de Apus, producând mari distrugeri.
2. (fig.) om care comite acte de vandalism.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. vandalique)
1. propriu vandalilor, care aparține vandalilor.
2. privitor la vandalism, care ține de vandalism.
3. (fig.) necivilizat, barbar.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. vandalisme)
1. distrugere a bunurilor şi a valorilor culturale şi artistice ale unui popor, oraş etc.; (prin ext.) distrugere stupidă, fără rost.
2. comportare de vandal; barbarie.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (vandal + -iza)
1. a comite un act de vandalism, a deteriora cu intenția evidentă de a provoca rău.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. vandale)
1. care aparținea vandalilor; privitor la vandali.
2. care comite un act de vandalism.
3. care, în mod deliberat, desfigurează, deteriorează un peisaj, o operă de artă etc.
4. necivilizat, barbar, care distruge valori culturale și artistice.