Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. vaste, lat. vastus)
1. de dimensiuni, de proporţii foarte mari; întins, larg.
2. spaţios.
3. care se extinde în multe domenii; complex, bogat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. vastité, lat. vastitas)
1. calitatea a ceea ce este vast.
2. imensitate.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. vastitude, lat. vastitudo)
1. caracterul a ceea ce este vast, a ceea ce prezintă amploare, grandoare, elevație.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl. icefield)
1. (geol.) zonă vastă de ghețari interconectați care se găsește adesea în climate mai reci și la altitudini mari; întindere mare de gheață; câmp de gheaţă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ample, lat. amplus)
1. larg, întins, vast, dezvoltat; cu amănunte multe.
Parte de vorbire: s.
Origine: (balzacian + -ism)
1. ceea ce este specific operei balzaciene, care configurează un vast şi viguros tablou al societăţii franceze sub Restauraţie, sesizând raporturile social-economice existente în cadrul capitalismului premonopolist.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (după fr. champ, lat. campus)
1. întindere vastă de pământ fără accidente însemnate de teren; șes, câmpie; spec. întindere de pământ cultivată, semănată; totalitatea ogoarelor din jurul unei comune.
2. munca ~ului = lucrarea pământului.
3. artilerie de ~ = artilerie dotată cu tunuri și obuziere care pot fi deplasate numai pe teren puțin accidentat.
4. loc. adv. în plin ~ sau în ~ deschis = sub cerul liber; fără adăpost.
5. expr. a o lua peste ~ = a merge de-a dreptul, părăsind drumul.
6. a-și lua (sau a apuca) ~ii = a pleca orbește, fără a ști încotro (de desperare, de durere, de mânie); a ajunge la desperare.
7. întindere de pământ în afara unei localități (unde nu mai sunt case).
8. ~ de gheață = masă întinsă și neîntreruptă de gheață care acoperă o suprafață (în regiunile polare).
9. loc, spațiu, porțiune de teren în limitele cărora se desfășoară o anumită activitate.
10. spaţiu delimitat în care este cuprinsă imaginea de pe o peliculă cinematografică.
11. ~ vizual = porţiune din spaţiu care poate fi cuprinsă cu privirea.
12. ~ operator = porţiune de piele special pregătită pentru o intervenţie chirurgicală.
13. fâşie de pânză care delimitează plaga operatorie.
14. porţiune din spaţiu în care fiecărui punct i se asociază o mărime fizică bine determinată.
15. (inform.) subîmpărţire din punct de vedere logic a unei cartele conţinând, fiecare, o informaţie reprezentată codificat.
16. mulţime de valori ale uneia sau mai multor mărimi variabile.
17. ~ lexical = ansamblu de cuvinte din aceeaşi sferă semantică, care exprimă noţiuni asemănătoare sau asociabile.
18. (arte) fond în limitele căruia poate fi reprezentată o imagine, un motiv ornamental etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cirque, lat. circus)
1. construcţie vastă descoperită, de forma unui amfiteatru, unde aveau loc jocurile publice (la romani).
2. reprezentaţie al cărei program cuprinde numere de gimnastică, acrobaţie, dresaj de animale etc.
3. incinta circulară unde se desfăşoară spectacolele de circ (2).
4. depresiune circulară în regiunile înalte ale munţilor, formată prin eroziune sau prin acţiunea unui gheţar.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. consors, -tis)
1. femeie căsătorită considerată în raport cu bărbatul ei; soţie, nevastă.
2. (politică) soția unui șef de stat.