Rezultate secundare (Vată,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cravate)
1. bucată de mătase, de stofă etc. care se poartă înnodată la gât, mai ales de către bărbaţi.
2. (mar.) parâmă suplimentară cu care se reţine ancora.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT cultivar; cultivarietas
2. FR cultivar; cultovarieté; sorte
3. EN cultivar; cultovariety; stripe; sort; kind
4. DE Cultivar; Kultivar; Kulturpflanzen-Sorte
5. RU культивaр; сорт
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. désolvater)
1. a elimina lichidul reţinut de anumite substanţe prin îmbibare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. levée)
1. totalitatea cărţilor de joc pe care le strânge de pe masă cel care a câştigat la un moment dat.
2. scoatere a mosoarelor sau a ţevilor pline de pe maşina de filat după înfăşurarea acestora; cantitatea de fire obţinută.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (solvatare)
1. a produce o solvatare.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abc)
1. carte pentru învățarea alfabetului; abecedar.
2. enumerarea primelor litere ale alfabetului.
3. (fig.) principiile elementare, începutul, baza unei arte sau a unei științe.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. abecedarius, fr. abécédaire)
1. carte elementară pentru învăţarea scrisului şi cititului.
2. (fig.) primele noţiuni ale unei ştiinţe sau profesiuni; abc.
3. (var. înv.) abețadar, abețe, abițedar, abițidar.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. absentéisme, engl. absenteeism)
1. absenţă frecventă şi nemotivată dintr-un loc de muncă.
2. mod de exploatare a pământului printr-un intermediar.
3. neparticiparea la alegeri sau la şedinţe politice.
4. ~ parlamentar = practică folosită de deputaţii opoziţiei constând în neparticiparea la sesiunile parlamentului, pentru întârzierea sau blocarea adoptării unor legi.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (germ. Absolvent, lat. absolvens)
1. persoană care a terminat un ciclu sau o formă de învățământ.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (absolvent + -enţă)
1. terminare a unei forme de învățământ; absolvire.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (germ. absolvieren, lat. absolvere)
1. a termina un ciclu, o formă de învăţământ.
2. (jur.) a elibera nepedepsit un acuzat când faptul imputabil nu este prevăzut de lege; a scuti de pedeapsă.