Dictionar

Rezultate secundare (Vată,):

Cravată

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cravate)

1. bucată de mătase, de stofă etc. care se poartă înnodată la gât, mai ales de către bărbaţi.

2. (mar.) parâmă suplimentară cu care se reţine ancora.


Cultivar; varietate cultivată

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT cultivar; cultivarietas

2. FR cultivar; cultovarieté; sorte

3. EN cultivar; cultovariety; stripe; sort; kind

4. DE Cultivar; Kultivar; Kulturpflanzen-Sorte

5. RU культивaр; сорт

6. HU kultivár, kultúrfajta


Desolvata

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. désolvater)

1. a elimina lichidul reţinut de anumite substanţe prin îmbibare.


Levată

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. levée)

1. totalitatea cărţilor de joc pe care le strânge de pe masă cel care a câştigat la un moment dat.

2. scoatere a mosoarelor sau a ţevilor pline de pe maşina de filat după înfăşurarea acestora; cantitatea de fire obţinută.


Solvata

Parte de vorbire: vb.
Origine: (solvatare)

1. a produce o solvatare.


Abc

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abc)

1. carte pentru învățarea alfabetului; abecedar.

2. enumerarea primelor litere ale alfabetului.

3. (fig.) principiile elementare, începutul, baza unei arte sau a unei științe.


Abecedar

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. abecedarius, fr. abécédaire)

1. carte elementară pentru învăţarea scrisului şi cititului.

2. (fig.) primele noţiuni ale unei ştiinţe sau profesiuni; abc.

3. (var. înv.) abețadar, abețe, abițedar, abițidar.


Absenteism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. absentéisme, engl. absenteeism)

1. absenţă frecventă şi nemotivată dintr-un loc de muncă.

2. mod de exploatare a pământului printr-un intermediar.

3. neparticiparea la alegeri sau la şedinţe politice.

4. ~ parlamentar = practică folosită de deputaţii opoziţiei constând în neparticiparea la sesiunile parlamentului, pentru întârzierea sau blocarea adoptării unor legi.


Absolvent, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (germ. Absolvent, lat. absolvens)

1. persoană care a terminat un ciclu sau o formă de învățământ.


Absolvenţă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (absolvent + -enţă)

1. terminare a unei forme de învățământ; absolvire.


Absolvi

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (germ. absolvieren, lat. absolvere)

1. a termina un ciclu, o formă de învăţământ.

2. (jur.) a elibera nepedepsit un acuzat când faptul imputabil nu este prevăzut de lege; a scuti de pedeapsă.