OK
X
cravată
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. cravate)
1.
bucată
de
mătase,
de
stofă
etc.
care
se
poartă
înnodată
la
gât,
mai
ales
de
către
bărbați.
2.
(mar.)
parâmă
suplimentară
cu
care
se
reține
ancora.
cultivar; varietate cultivată
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
cultivar;
cultivarietas
2.
FR
cultivar;
cultovarieté;
sorte
3.
EN
cultivar;
cultovariety;
stripe;
sort;
kind
4.
DE
Cultivar;
Kultivar;
Kulturpflanzen-Sorte
5.
RU
культивaр;
сорт
6.
HU
kultivár,
kultúrfajta
desolvata
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. désolvater)
1.
a
elimina
lichidul
reținut
de
anumite
substanțe
prin
îmbibare.
levată
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după fr. levée)
1.
totalitatea
cărților
de
joc
pe
care
le
strânge
de
pe
masă
cel
care
a
câștigat
la
un
moment
dat.
2.
scoatere
a
mosoarelor
sau
a
țevilor
pline
de
pe
mașina
de
filat
după
înfășurarea
acestora;
cantitatea
de
fire
obținută.
solvata
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (solvatare)
1.
a
produce
o
solvatare.
abc
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. abc)
1.
carte
pentru
învățarea
alfabetului;
abecedar.
2.
enumerarea
primelor
litere
ale
alfabetului.
3.
(fig.)
principiile
elementare,
începutul,
baza
unei
arte
sau
a
unei
științe.
abecedar
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (lat. abecedarius, fr. abécédaire)
1.
carte
elementară
pentru
învățarea
scrisului
și
cititului.
2.
(fig.)
primele
noțiuni
ale
unei
științe
sau
profesiuni;
abc.
3.
(var.
înv.)
abețadar,
abețe,
abițedar,
abițidar.
absenteism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. absentéisme, engl. absenteeism)
1.
absență
frecventă
și
nemotivată
dintr-un
loc
de
muncă.
2.
mod
de
exploatare
a
pământului
printr-un
intermediar.
3.
neparticiparea
la
alegeri
sau
la
ședințe
politice.
4.
~
parlamentar
=
practică
folosită
de
deputații
opoziției
constând
în
neparticiparea
la
sesiunile
parlamentului,
pentru
întârzierea
sau
blocarea
adoptării
unor
legi.
absolvent, -ă
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (germ. Absolvent, lat. absolvens)
1.
persoană
care
a
terminat
un
ciclu
sau
o
formă
de
învățământ.
absolvență
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (absolvent + -enţă)
1.
terminare
a
unei
forme
de
învățământ;
absolvire.
absolvi
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (germ. absolvieren, lat. absolvere)
1.
a
termina
un
ciclu,
o
formă
de
învățământ.
2.
(jur.)
a
elibera
nepedepsit
un
acuzat
când
faptul
imputabil
nu
este
prevăzut
de
lege;
a
scuti
de
pedeapsă.