OK
X
vechie
Parte de vorbire:
s.f. (înv.)
Etimologie: (vechi + -ie)
1.
origine
sau
trecut
îndepărtat;
existență
îndelungată;
vechime.
2.
epocă
veche
a
civilizației;
vechime,
antichitate.
vechime
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (vechi + suf. -ime)
1.
faptul
de
a
fi
vechi,
de
a
exista
de
multă
vreme;
însușirea,
caracterul,
starea
a
ceea
ce
este
vechi.
2.
numărul
de
ani
pe
care
cineva
i-a
prestat
într-o
slujbă,
într-o
funcție.
3.
vreme
de
demult,
timpuri
îndepărtate;
antichitate,
vechie.
acomodație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. accommodation)
1.
acțiunea
sau
rezultatul
acțiunii
de
a
(se)
acomoda;
acomodare.
2.
schimbarea
prezentată
de
o
ființă
vie
pentru
a
se
adapta
în
afara
mediului
său
natural.
3.
(biologie)
adaptarea
unui
organism
la
schimbările
din
mediul
său
de
viață.
4.
(psihologie)
modelarea
psihică
inconștientă
care
permite
unui
individ
adaptarea
la
mediul
său.
5.
(oftalmologie)
modificarea
curburii
cristalinului,
care
permite
ochiului
să
vadă
clar
obiectele
aflate
la
diferite
distanțe
de
el;
modificări
oculare
adaptative
care
asigură
claritatea
imaginilor
pentru
diferite
distanțe
de
vizualizare.
6.
(învechit)
acțiunea
de
instalare
convenabilă
a
unei
persoane.
7.
(var.)
acomodațiune.
8.
(antonime)
inadaptare,
neadaptare.
agonale
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. agonalia)
1.
întreceri
atletice
la
vechii
greci.
2.
serbări
romane
în
cinstea
zeului
Ianus.
agonistic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. agonistique)
1.
adj.
referitor
la
lupte;
atletic.
2.
(fil.)
referitor
la
lupta
de
idei.
3.
s.
f.
parte
a
gimnasticii
la
vechii
greci
care
cuprindea
luptele
atletice.
agonotesie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (gr. agonothesia)
1.
conducere
a
întrecerilor
atletice
la
vechii
greci.
aheean, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.
Etimologie: (fr. achéen)
1.
adj.,
s.
m.
f
(locuitor)
din
Ahaia
(Peloponez).
2.
(s.
n.)
vechi
dialect
vorbit
de
aheeni.
ainu
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. aïnou)
1.
limba
vorbită
de
vechile
populații
din
arhipelagul
nipon.