Rezultate secundare (Vechil,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aïnou)
1. limba vorbită de vechile populaţii din arhipelagul nipon.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. antiquité, lat. antiquitas)
1. epocă îndepărtată a istoriei, în care s-au dezvoltat vechile civilizații.
2. perioadă istorică mergând de la începuturile istoriei scrise până la căderea romei.
3. vechime foarte îndepărtată.
4. obiect antic, monument vechi, rămășiță istorică.
5. (fam.) obiect de modă veche.
6. (var.) (înv.) anticitate, (înv.) anticvitate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. apex)
2. punct de pe sfera cerească spre care se deplasează Soarele.
3. extremitatea posterioară a cochiliei gasteropodelor.
4. bonetă a flaminilor, la romani.
5. mitra vechilor regi şi satrapi perşi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. arlecchino, fr. arlequin)
1. s. m. personaj comic din vechile comedii populare italiene, care purta mască şi un costum pestriţ.
2. s. n. panou lateral şi draperie care încadrează deschiderea scenei.
3. fiecare dintre reflectoarele laterale din faţa scenei.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. asiatique, lat. asiaticus)
1. adj., s. m. f. (locuitor) din Asia; asiat.
2. adj. excesiv, somptuos, ca în vechile monarhii din Orient.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. askari)
1. soldat indigen din vechile trupe germane şi italiene.