Dictionar

Rezultate secundare (Veci,):

Vecin; învecinat

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT vicinus

2. FR voisin; avoisinant

3. EN neighbouring; adjacent

4. DE Nachbar; in Nachbarkeit

5. RU соседний

6. HU szomszéd, szomszédos, szomszédság, közelálló, rokon


Vecinătate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. vicinitas, -atis)

1. starea, situația cuiva sau a ceva care este, se află, locuiește, trăiește alături, în apropiere de altcineva sau de altceva; raportul dintre doi sau mai mulți vecini.

2. loc vecin cu cineva sau cu ceva; împrejurime.

3. cei care sunt sau locuiesc alături sau în apropiere (față de alții sau față de un loc dat).

4. stare de vecin; vecinie, rumânie, iobăgie.


Vecinicește

Parte de vorbire: adv. (învechit)
Origine: (vecinic + -ește)

1. din totdeauna și pentru totdeauna.


Vecinicit, -ă

Parte de vorbire: adj. (învechit)
Origine: (vecinici)

1. căruia nu i se poate prevedea sfârșitul.

2. care se repetă fără întrerupere.

3. care plictisește prin repetiție.

4. (sinonim) veșnic.


Vecinime

Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (vecin + -ime)

1. mulțime de vecini.

2. loc care se află în imediata apropiere sau la o distanță relativ mică (în raport cu un loc dat); vecinătate.


Abarticular, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abarticulaire, cf. lat. ab „de la” + articularius „articular”)

1. (med.) situat în vecinătatea unei articulații, dar nelegat de aceasta.


Aderenţă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. adhérence, lat. adhaerentia)

1. legătură, lipire.

2. bridă.

3. (fiz.) forţă care menţine alăturate două corpuri în contact.

4. (constr.) fenomen de legătură între beton şi oţel.

5. (metal.) fenomen de prindere pe suprafaţa pieselor turnate a unor cruste, care provoacă defecte.

6. aderare, solidarizare conştientă.

7. (bot.) concreştere intimă şi secundară, necongenitală, a organelor similare învecinate, obişnuit separate (frunze, petale, antere).


Adiacent, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. adiacens, it. adiacente)

1. alăturat, aşezat alături, învecinat, continuu.

2. (mat.) unghiuri ~e = unghiuri care au acelaşi vârf şi o latură comună.


Adiacenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. adiacenza)

1. alăturare, vecinătate.

2. (mat.) calitate a unghiurilor adiacente.


Anatrop, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anatrope)

1. (bot.; despre ovule) care are micropilul vecin cu placenta, iar filamentul la polul opus.


Arterioflebită

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. artério-phlébite)

1. arterită complicată cu flebita venelor învecinate.