Rezultate secundare (Veci,):
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
2. FR voisin; avoisinant
4. DE Nachbar; in Nachbarkeit
6. HU szomszéd, szomszédos, szomszédság, közelálló, rokon
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. vicinitas, -atis)
1. starea, situația cuiva sau a ceva care este, se află, locuiește, trăiește alături, în apropiere de altcineva sau de altceva; raportul dintre doi sau mai mulți vecini.
2. loc vecin cu cineva sau cu ceva; împrejurime.
3. cei care sunt sau locuiesc alături sau în apropiere (față de alții sau față de un loc dat).
4. stare de vecin; vecinie, rumânie, iobăgie.
Parte de vorbire: adv. (învechit)
Origine: (vecinic + -ește)
1. din totdeauna și pentru totdeauna.
Parte de vorbire: adj. (învechit)
Origine: (vecinici)
1. căruia nu i se poate prevedea sfârșitul.
2. care se repetă fără întrerupere.
3. care plictisește prin repetiție.
Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (vecin + -ime)
2. loc care se află în imediata apropiere sau la o distanță relativ mică (în raport cu un loc dat); vecinătate.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abarticulaire, cf. lat. ab „de la” + articularius „articular”)
1. (med.) situat în vecinătatea unei articulații, dar nelegat de aceasta.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. adhérence, lat. adhaerentia)
2. bridă.
3. (fiz.) forţă care menţine alăturate două corpuri în contact.
4. (constr.) fenomen de legătură între beton şi oţel.
5. (metal.) fenomen de prindere pe suprafaţa pieselor turnate a unor cruste, care provoacă defecte.
6. aderare, solidarizare conştientă.
7. (bot.) concreştere intimă şi secundară, necongenitală, a organelor similare învecinate, obişnuit separate (frunze, petale, antere).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. adiacens, it. adiacente)
1. alăturat, aşezat alături, învecinat, continuu.
2. (mat.) unghiuri ~e = unghiuri care au acelaşi vârf şi o latură comună.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. adiacenza)
2. (mat.) calitate a unghiurilor adiacente.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anatrope)
1. (bot.; despre ovule) care are micropilul vecin cu placenta, iar filamentul la polul opus.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. artério-phlébite)
1. arterită complicată cu flebita venelor învecinate.