Dictionar

devenire

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (deveni)

1. acțiunea de a deveni; schimbare, transformare progresivă a lucrurilor.
2. în ~ = în curs de transformare.
 

evenire

Parte de vorbire:  s.f. (înv.)  
Etimologie: (v. eveni)

1. întâmplare.
 

revenire

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (reveni)

1. acțiunea de a reveni; întoarcere.
2. operația de încălzire la temperaturi înalte și de răcire lentă a oțelului călit pentru a i se mări tenacitatea (2).
 

adventism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. adventism, germ. Adventismus)

1. doctrină a unei secte religioase care propagă credința în a doua venire a lui Cristos pe pământ.
 

adventist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (engl. adventist, fr. adventiste)

1. (adept) al adventismului.
2. I. care aparține adventismului, privitor la adventism.
3. II. (religie) credincios care așteaptă o nouă venire a lui Hristos pe pământ.
 

alertă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. alerte)

1. semnal, de obicei sonor, a unui pericol iminent care declanșează luarea măsurilor necesare pentru a-l evita; alarmă, prevenire.
2. stare de apărare în fața unui pericol, a unei situații critice; durata acestei stări.
3. semnal convențional internațional folosit pentru a atrage atenția asupra evoluției diverselor fenomene cerești.
4. (expr.) a fi în ~ = a fi într-o stare de îngrijorare vigilentă.
 

ambiție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ambition, lat. ambitio)

1. aspirație, dorință puternică de onoruri, de parvenire.
 

anabioză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anabiose)

1. revenire la viață a unor organisme după o întrerupere a funcțiilor vitale prin hibernare; criptobioză.
 

antiepidemic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. antiepidemisch, fr. antiépidémique)

1. referitor la măsurile și intervențiile care vizează controlul, prevenirea și eradicarea unei epidemii; împotriva epidemiilor.