Dictionar

Rezultate principale (Verb ):

Verb

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. verbe, lat. verbum)

1. parte de vorbire flexibilă care exprimă o acţiune sau o stare.

2. (poet.; sg.) cuvânt, mijloc de exprimare; limbaj.

3. (inform.) parte a unei instrucţiuni care precizează întrebările puse unui ordinator.


Rezultate secundare (Verb ):

Adverb

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adverbe, lat. adverbium)

1. parte de vorbire neflexibilă care determină un verb, un adjectiv sau alt adverb, arătând locul, modul, timpul etc.


Antimonoverb

Parte de vorbire: s.
Origine: (anti- + monoverb)

1. problemă enigmistică în care exprimarea se face printr-un cuvânt ce trebuie transformat în monoverb.


Antoverb

Parte de vorbire: s.
Origine: (anto/nim/ + verb/2/)

1. problemă enigmistică, ce constă în prezentarea unui cuvânt sub forma unui text literar, unei ilustraţii, cerând se afle antonimul acestuia, apoi antonimul cuvântului nou aflat.


Biverb

Parte de vorbire: s.
Origine: (bi- + verb /2/)

1. gen enigmistic, constând în reprezentarea a două cuvinte prin litere sau figuri combinate între ele.


Ilustriverb

Parte de vorbire: s.
Origine: (ilustra + -verb/2/)

1. enigmă inspirată din folclor, reprezentând un proverb, o expresie ilustrată, cu o cheie care redă numărul şi poziţia fiecărui cuvânt.


Monoverb

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (it. monoverbo)

1. joc distractiv constând în a reprezenta un cuvânt prin litere combinate între ele sau cu figuri, sensul acestuia reieșind din poziția elementelor componente.

2. ~ cu incastru = monoverb în care, prin introducerea unui cuvânt sau a unei litere într-o imagine, rezultă un cuvânt nou.


Absolut, -ă

Parte de vorbire: adj., adv., s.
Origine: (lat. absolutus, fr. absolu)

1. adj. care nu comportă nici o restricţie, necondiţionat.

2. total, complet, desăvârşit.

3. adevăr ~ = adevăr care reprezintă cunoaşterea completă a realităţii; (fiz.) mişcare = deplasarea unui corp faţă de un sistem de referinţă fix; zero ~ = temperatura cea mai joasă posibilă (-273ºC).

4. (mat.; despre mărimi) care nu depinde de sistemul la care este raportat.

5. valoare = valoare aritmetică a unui număr algebric, făcând abstracţie de semnul său; verb ~ = verb tranzitiv cu complementul direct neexprimat.

6. s. n. principiu veşnic, imuabil, infinit, la baza universului.

7. ceea ce există în sine şi prin sine.

8. adv. cu desăvârşire, exact.


Abstract, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (germ. abstrakt, lat. abstractus)

1. adj. gândit în mod separat de ansamblul concret, real.

2. în ~ = pe bază de deducţii logice; exprimat (prea) general, teoretic; (despre un proces de gândire) greu de înţeles; (mat.) număr ~ = număr căruia nu i se alătură obiectul numărat; artă = curent apărut în artele plastice europene la începutul sec. XX, care se caracterizează prin intelectualizarea, reducţia abstractă şi încifrarea imaginii; abstracţionism.

3. s. n. parte de vorbire provenită prin derivare cu sufixe sau prin conversiuni de la o altă parte de vorbire, având un sens abstract.

4. ~ verbal = substantiv care provine de la un verb, denumind acţiunea acestuia.

5. categorie filozofică desemnând cunoaşterea proprietăţilor esenţiale şi generale.


Acatafazie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acataphasie)

1. aşezare greşită a cuvintelor în vorbire.

2. (med.) tulburare de comunicare verbală constând în dezacordul între ideaţie şi vorbire.


Actant

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. actant, germ. Aktant)

1. (lingv.) autor al acţiunii verbului; subiect.


Activ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. actif, lat. activus, II, 2/ rus. aktiv)

1. adj. care participă efectiv la o acţiune; harnic, dinamic.

2. (biol.) aflat în stare de completă funcţionare.

3. membru ~ = membru al unei organizaţii, instituţii, având obligaţii şi bucurându-se de drepturi depline.

4. (mil.) în activitate.

5. (despre corpuri, substanţe) care intră uşor în reacţie.

6. (despre diateza verbală) care arată subiectul săvârşeşte acţiunea.

7. vocabular ~ = vocabular folosit în mod curent.

8. (despre operaţii, conturi, bilanţuri) care se soldează cu un profit.

9. s. n. totalitatea mijloacelor economice ale unei întreprinderi, instituţii etc.; parte a bilanţului în care sunt înscrise aceste mijloace.

10. colectiv de membri pe lângă un organ de partid, pe care se sprijină în întreaga sa activitate.

11. adv. în mod activ.


Acţiune

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. action, lat. actio)

1. desfăşurare a unei activităţi; faptă.

2. operaţie militară (ofensivă sau defensivă).

3. ceea ce arată un verb.

4. totalitatea întâmplărilor dintr-o operă epică sau dramatică.

5. efect, influenţă.

6. proces.

7. cerere prin care se deschide un proces.

8. hârtie de valoare care reprezintă o cotă fixă din capitalul unei societăţi comerciale şi care deţinătorului dividende.