Dictionar

veselă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. vaisselle)

1. ansamblu de piese şi accesorii destinate a servi la masă.
 

alegru, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. allègre)

1. plin de entuziasm, de vitalitate (în ciuda vârstei, circumstanțelor et cetera).
2. care manifestă veselie, vivacitate; vioi, sprinten.
3. (muzică) care dă naștere unei impresii de veselie (celui care o ascultă).
4. (antonime) indolent, trist.
 

alemandă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. allemande)

1. vechi dans de origine germană, iniţial vesel, vioi, ulterior moderat, grav; melodia corespunzătoare.
 

allegro

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. allegro)

1. adv. (muz.) repede, vioi, vesel.
2. s. n. parte a unei sonate, simfonii în acest tempo.
 

amenomanie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. aménomanie)

1. stare patologică caracterizată prin veselie; delir cu dispoziție veselă.
 

amuza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. amuser, s’amuser)

1. (refl.) a petrece în mod plăcut și vesel; a se distra, a se înveseli, a se desfăta.
2. (tr.) a face să se amuze; a înveseli; a distra.
 

amuzant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. amusant)

1. care amuză, provoacă veselie și râs prin cuvinte sau comportament; comic, hazliu.
2. care ocupă în mod plăcut mintea, care distrează.