viabil
Parte de vorbire: Traducere
Etimologie:
Etimologie:
1. LAT aptus ad vivendum; viabilis
2. FR viable; germinable
3. EN viable
4. DE lebensfähig; keimfähig
5. RU жизнеспособный
6. HU életképes, tartós, időtálló, csírázóképes
viabil, -ă
Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (fr. viable)
Etimologie: (fr. viable)
1. capabil să trăiască, să dureze.
viabilitate
Parte de vorbire: Traducere
Etimologie:
Etimologie:
1. LAT viabilitas
2. FR viabilité
3. EN viability
4. DE Viabilität; Lebensfähigkeit
5. RU жизнеспособность
6. HU életképesség, tartósság
viabilitate
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. viabilité)
Etimologie: (fr. viabilité)
1. faptul, calitatea de a fi viabil.
2. calitatea unei îmbrăcăminţi rutiere de a corespunde condiţiilor cerute de traficul pentru care a fost proiectată.
complezent, -ă
Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (fr. complaisant)
Etimologie: (fr. complaisant)
1. gata de a servi pe cineva; serviabil, amabil.
complezenţă
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. complaisance)
Etimologie: (fr. complaisance)
1. serviabilitate, amabilitate; curtoazie.
conceptivitate
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (fr. conceptivité)
Etimologie: (fr. conceptivité)
1. termen folosit pentru a descrie capacitatea unei femele, umană sau animală, de a concepe și de a da naștere unui urmaș viabil; fecunditatea femeii.
letal, -ă
Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (fr. létal, lat. letalis)
Etimologie: (fr. létal, lat. letalis)
1. care provoacă moartea; care face ca un organism animal sau vegetal să nu (mai) fie viabil.
2. (med.) genă ~ă = genă care împiedică dezvoltarea normală a unui individ și care provoacă moartea acestuia dacă efectul ei nu este anulat de alela dominantă normală care îi corespunde.
3. injecție ~ă = mijloc de executare sau de eutanasie prin care unei persoane i se injectează o doză fatală de droguri.
serviabilitate
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (fr. serviabilité)
Etimologie: (fr. serviabilité)
1. însușirea de a fi serviabil.
2. caracterul unei persoane gata mereu să fie de ajutor.
viabilitate
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. viabilité)
Etimologie: (fr. viabilité)
1. faptul, calitatea de a fi viabil.
2. calitatea unei îmbrăcăminţi rutiere de a corespunde condiţiilor cerute de traficul pentru care a fost proiectată.