Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. vibrant)
1. care vibrează, care produce sunete.
2. consoană ~ă (şi s. f.) = consoană care se pronunţă prin vibrarea repetată a vârfului limbii la atingerea uşoară a alveolelor incisivilor superiori.
3. (fig.) care face să vibreze; emoţionant, patetic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. vibrance)
1. calitatea a ceea ce este vibrant.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. liquide, lat. liquidus)
1. care curge, având proprietatea de a lua forma vasului în care se află.
2. care curge sau tinde să curgă datorită coeziunii slabe a moleculelor; (prin anal.) care este de consistență scăzută.
3. stare ~ă = stare a materiei manifestată de corpuri care nu au formă proprie și al căror volum este invariabil.
4. (despre mijloace de plată) în numerar, de care se poate dispune oricând, imediat.
5. (lingv.) consoană ~ă = denumire a consoanelor laterale și a celor vibrante; lichidă.
6. (lingv.) grup ~ = grup consonantic format din două consoane, dintre care una este lichidă.
8. (var. înv.) licfida, licid, licuid, licvid.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. sistre, lat. sistrum)
1. instrument muzical la vechii egipteni şi sumero-babilonieni, dintr-o bară curbată cu un mâner şi câteva lame vibrante, care produceau sunetul prin lovire.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. sonomètre)
1. aparat pentru studierea coardelor vibrante şi determinarea frecvenţei unui sunet.
2. aparat pentru măsurarea nivelelor de intensitate acustică a zgomotelor produse de o anumită sursă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. vibrance)
1. calitatea a ceea ce este vibrant.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. vibrateur)
1. adj. care vibrează, vibrant, vibratoriu.
2. s. n. aparat care produce oscilații.
3. dispozitiv care transformă curentul continuu în curent alternativ monofazat; lamă metalică ce vibrează, întrerupând un curent electric la comanda unui electromagnet, în soneriile electrice.
4. dispozitiv de apel pentru telefonul unui abonat.
5. mașină care servește la îndesarea (prin vibrare) a materialelor granulare de construcție.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (v. zumzăi)
1. producere de zgomot vibrant și continuu, caracteristic zborului (insectelor) sau unor obiecte precum coarde, fusuri, motoare în mișcare (rapidă); zbârnâială.
2. zgomot vibrant și continuu, caracteristic zborului (insectelor); zbârnâială.
3. sunet vibrator produs de unele obiecte precum coarde, fusuri, motoare în mișcare (rapidă); zbârnâială.