Dictionar

vicia

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. vicier)

1. tr. a strica aerul, a-l face impropriu pentru respirație.
2. (jur.) a face ca un act să fie defectuos, nevalabil, nul.
3. tr., refl. (fig.) a (se) corupe.
 

viciabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. viciable)

1. care poate fi viciat; care poate fi corupt; coruptibil
2. (var.) (înv.) vițiabil.
 

confinat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. confiné)

1. (despre aer, atmosferă etc.) închis, viciat, irespirabil.
 

crapulos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. crapuleux)

1. care este în decădere, în mizerie morală; viciat, vicios.
2. hoțesc, tâlhăresc.
 

deflector, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. déflecteur)

1. adj. care servește la producerea deflexiunii.
2. s. n. dispozitiv de deviere a unui fluid sau flux electronic din direcția inițială de curgere.
3. dispozitiv din instalațiile de ventilație servind la evacuarea aerului viciat din încăperi.
4. instrument pentru compensarea compasului magnetic.
 

infect, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. infect, lat. infectus)

1. viciat, puturos; stricat; greu, urât.
2. respingător, dezgustător, neîngrijit; de proastă calitate.
3. josnic, murdar, oribil.
 

perverti

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. pervertir, lat. pervertere)

1. tr., refl. a (se) vicia funcția normală a unui organ, a (se) corupe, a (se) deprava.
2. tr. (fig.) a altera, a denatura.
 

polua

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. polluer)

1. a infecta, a vicia mediul înconjurător cu diverse substanțe novice.
2. (fig.) a profana, a murdări.