Dictionar

noviciat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. noviciat)

1. situația, starea, condiția de novice; ucenicie.
2. timpul cât durează această stare.
3. locuință destinată, în mănăstire, novicilor.
4. (înv.) novițiat.
 

confinat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. confiné)

1. (despre aer, atmosferă etc.) închis, viciat, irespirabil.
 

crapulos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. crapuleux)

1. care este în decădere, în mizerie morală; viciat, vicios.
2. hoțesc, tâlhăresc.
 

deflector, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. déflecteur)

1. adj. care servește la producerea deflexiunii.
2. s. n. dispozitiv de deviere a unui fluid sau flux electronic din direcția inițială de curgere.
3. dispozitiv din instalațiile de ventilație servind la evacuarea aerului viciat din încăperi.
4. instrument pentru compensarea compasului magnetic.
 

infect, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. infect, lat. infectus)

1. viciat, puturos; stricat; greu, urât.
2. respingător, dezgustător, neîngrijit; de proastă calitate.
3. josnic, murdar, oribil.
 

probațiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. probation, lat. probatio)

1. (jur.) acțiunea de a proba; dovedire; dovadă.
2. timp pentru noviciat.
3. (justiție) perioadă în care o persoană condamnată plasată în afara sistemului penitenciar trebuie să respecte obligațiile de asistență și control.
 

pseudocritică

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (pseudo- + critică)

1. critică sau opinie care pare intelectuală sau sofisticată, dar de fapt este profund viciată și fără valoare; falsă critică.