Dictionar

bolnăvicios

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT aegrotans; aegroticus
2. FR maladif
3. EN sickly
4. DE krankhaft
5. RU болезненный
6. HU beteges
 

bolnăvicios

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (bolnav + suf. -icios)

1. care se îmbolnăvește ușor; cu sănătatea șubredă.
2. (ca) de bolnav.
3. (despre stări, înfățișare, înclinații etc.) care denotă o boală; maladiv.
4. fig. (despre reacții, atitudini) care nu este normal; ieșit cu totul din comun; anormal.
5. (înv; d. lucruri) nesănătos.
 

vicios, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. vicieux, it. vitioso)

1. defectuos.
2. (log.) cerc ~ = eroare de logică în a demonstra o teză cu ajutorul alteia, care trebuie să fie ea însăși demonstrată.
3. (fig.) depravat, corupt.
4. (jur.; despre acte, dispoziții etc.) cu vicii de formă sau de fond.
 

calus

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. calus, lat. callum, îngropare)

1. țesut osos nou care sudează capetele rezultate din fractura unui os.
2. ~ vicios = sudare defectuoasă a unei fracturi.
3. țesut vegetal de cicatrizare a organelor rănite.
 

crapulos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. crapuleux)

1. care este în decădere, în mizerie morală; viciat, vicios.
2. hoțesc, tâlhăresc.
 

deboșat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. débauché)

1. (om) decăzut, vicios, corupt.
 

dialelă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. diallèle; cf. gr. διάλληλος, diallelos („reciproc”))

1. (log.) cerc vicios într-o demonstrație sau definiție; definire a unei noțiuni prin ea însăși.
 

inveterat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. invétéré, lat. inveteratus, it. inveterato)

1. învechit în rele, vicios, pervertit.
2. (despre vicii, defecte etc.) înrădăcinat, încarnat.
 

maladiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. maladif)

1. cu aspect sau caracter nesănătos; bolnăvicios.
2. (despre stări psihice) care trădează o boală.