Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. astuzioso, fr. astucieux)
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. diplomate)
1. s. m. f. reprezentant oficial al unui stat în relaţiile cu statele străine.
2. adj. care ştie să profite de anumite situaţii pentru a-şi realiza scopul.
3. (fam.; peior.) abil, dibaci, şiret, viclean.
4. (despre serviete, valize) de tipul celor purtate, la origine, de diplomaţi.
5. s. n. prăjitură alcătuită din puding şi garnisită cu frişcă şi fructe.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dol, lat. dolus)
1. (jur.) orice mijloc viclean folosit pentru a determina pe cineva să încheie un contract în defavoarea lui.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. escobar)
1. om care uzează de şiretlicuri; om viclean, chiţibuşar; ipocrit.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. jésuite, germ. Jesuit)
1. membru al unui ordin de călugări catolici, creat în 1534 de călugărul sp. Ignaţiu de Loyola pentru combaterea Reformei şi întărirea puterii papale.
2. (fig.) om ipocrit, intrigant, viclean, perfid.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. insidieux, lat. insidiosus)
1. perfid, viclean, înşelător; care întinde, ascunde o cursă.
2. (despre gaze de luptă) care îşi manifestă acţiunea asupra organismului mai târziu.
3. (despre boli) care apare pe nesimţite, fără simptome vizibile.