Dictionar

abil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. habile, lat. habilis)

1. care are multă pricepere manuală; îndemânatic.
2. care execută (ceva) cu pricepere și competență; dibaci, priceput.
3. (fig.) care dă dovadă de viclenie și ingeniozitate; care este descurcăreț, șmecher.
4. (jur.) care îndeplinește condițiile cerute de lege pentru a exercita un anumit drept.
5. (antonime) inabil, neîndemânatic, nepriceput, stângaci.
 

artificios, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. artificieux, lat. artificiosus)

1. care este plin de artificii sau de viclenie; artificial.
2. (antonime) direct, franc, sincer.
 

astuție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. astuzia)

1. șiretenie, viclenie, perfidie.
2. subtilitate, finețe.
 

machiavelism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. machiavélisme, it. machiavellismo)

1. sistemul politic al lui Machiavelli.
2. (fig.) conduită lipsită de scrupule; rea-credință, perfidie, viclenie.
 

perfid, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. perfide)

1. s. m. f. (om) care sub o înfățișare binevoitoare ascunde răutate, viclenie; fățarnic, prefăcut, ipocrit.
 

perfidie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. perfidie)

1. caracter perfid; lipsă de loialitate, de cinste; viclenie, fățărnicie, ipocrizie.
2. faptă perfidă.