Dictionar

vigoare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. vigueur, lat. vigor)

1. forță fizică, putere; energie.
2. (despre legi) în ~ = valabil într-un anumit timp.
 

abroga

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (lat. abrogare, fr. abroger)

1. a scoate din vigoare un act normativ.
2. a anula, a suprima o lege, o dispoziție oficială.
3. a declara lipsit de valabilitate.
 

agerazie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. agérasie)

1. aparență tinerească la o persoană în vârstă.
2. starea unui bătrân care are vigoarea tinereții.
 
 
 

atrofia

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. atrophier)

1. refl. a suferi o atrofie; a-și pierde vitalitatea, vigoarea; a se degenera.