Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. candeur, lat. candor)
1. curăţenie, puritate morală, nevinovăţie.
2. naivitate, ingenuitate, inocenţă.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. culpabiliser)
1. a provoca cuiva un sentiment de vinovăție; a face pe cineva să se simtă (sau să fie considerat) vinovat; a învinovăți, a învinui.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. culpa, fr. coulpe)
1. greşeală constând în neîndeplinirea unei obligaţii, în săvârşirea unei fapte pedepsite de lege; vină, vinovăţie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. discolpa)
1. împrejurare, argument invocat pentru dezvinovățire; lipsă de vină; nevinovăție.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. infraction, lat. infractio)
1. încălcare cu vinovăţie a unei legi penale.
2. abatere, încălcare a unui ordin, a unui tratat etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. innocence, lat. innocentia)
1. curăţenie sufletească, nevinovăţie; candoare.
2. (ir.) naivitate, simplitate; ignoranţă.