Dictionar

agil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. agile, lat. agilis)

1. sprinten, vioi; mobil, activ.
2. îndemânatic, dibaci, priceput.
 

alegrețe

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. allegrezza, fr. allégresse)

1. vioiciune, sprinteneală (a tonului, a exprimării).
 

alegru, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. allègre)

1. plin de entuziasm, de vitalitate (în ciuda vârstei, circumstanțelor et cetera).
2. care manifestă veselie, vivacitate; vioi, sprinten.
3. (muzică) care dă naștere unei impresii de veselie (celui care o ascultă).
4. (antonime) indolent, trist.
 

alemandă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. allemande)

1. vechi dans de origine germană, inițial vesel, vioi, ulterior moderat, grav; melodia corespunzătoare.
 

alert, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. alerte)

1. care este vigilent, atentiv.
2. care este prompt, agil și suplu; vioi, iute, sprinten.
 

alertețe

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. all’ertezza)

1. vioiciune a ritmului unei melodii sau al unei poezii, care are un efect antrenant; agerime; elan, avânt.