Dictionar

Rezultate principale (Viola,):

Viola

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. violer, lat. violare)

1. a încălca, a nesocoti o lege, un angajament, un drept.

2. (jur.) a pătrunde cu forţa; a deschide prin abuz.

3. a silui, a necinsti (o fată, o femeie).

4. a profana.

5. (fig.) a ~ conştiinţa = a impune prin forţă unele idei.


Rezultate secundare (Viola,):

Moviolă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. moviola)

1. vizioneză sonoră cu un mic ecran pentru montajul filmelor.


Violă 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. viola, fr. viole)

1. familie de instrumente cu coarde şi arcuş, din sec. XV-XVII, în muzica polifonică, la baza instrumentelor cu coarde moderne.

2. instrument cu coarde şi arcuş puţin mai mare decât violina; alto (3).


Violă 2

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. viola)

1. plantă erbacee cu tulpina ramificată de la bază şi cu flori mari de diferite culori, câte una pe o codiţă; violetă, viorea, toporaş.


Violabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. violable)

1. care poate fi încălcat cu ușurință; care poate fi violat; transgresabil.

2. (antonim) inviolabil.


Violabilitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. violabilité)

1. însușirea de a fi violabil; calitatea a ceea ce poate fi încălcat.

2. (antonim) inviolabilitate.


Violaceu, -ee

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. violacé/es/, lat. violaceus)

1. adj., s. n. (de) culoare care bate în violet, cu nuanţe de violet.

2. s. f. pl. familie de plante dicotiledonate dialipetale, erbacee: micşuneaua.


Abuza

Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (fr. abuser)

1. a uza de ceva în mod exagerat, a folosi (conștient) fără măsură; a face abuz.

2. a exagera în utilizarea unei posibilități, a unei libertăți.

3. a profita în chip nedemn de o situație, un avantaj, încredere.

4. a amăgi, a înșela.

5. a violenta, a viola.


Acrocianoză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acrocyanose)

1. coloraţie violacee a extremităţilor membrelor, datorată unei tulburări a circulaţiei sângelui.


Altist, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. Altist, fr. altiste)

1. persoană cu voce de alto.

2. instrumentist care cântă la violă.


Alto

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. alto)

1. voce omenească cu timbru grav, între sopran şi tenor.

2. instrument de suflat cu registre corespunzătoare acestei voci.

3. violă.


Ametist

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. améthyste, gr. amethystos)

1. varietate violacee de cuarţ, piatră semipreţioasă.


Anetodermie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anétodermie)

1. atrofie musculoasă idiopatică a pielii, care prezintă pete roşii-violacee, cu leziuni mici.