Dictionar

Rezultate principale (Violenta,):

Violenta

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. violenter)

1. a săvârşi un act de violenţă; a constrânge, a sili.


Violenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. violence, lat. violentia, it. violenza)

1. însușirea a ceea ce este violent; tărie, intensitate; vehemență; acuitate.

2. lipsă de stăpânire de sine; impulsivitate, brutalitate; siluire.

3. folosirea forței în relațiile interumane sau interstatale.

4. teoria ~ei = teorie sociologică potrivit căreia inegalitatea socială își are geneza în folosirea, pe o anumită treaptă a dezvoltării, a violenței de către unii oameni împotriva altora.

5. (jur.) orice constrângere a liberei voințe; încălcare a ordinii legale.


Rezultate secundare (Violenta,):

Nonviolenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. non-violence)

1. abţinere de la orice violenţă.

2. teoria ~ei = doctrină social-politică şi religioasă care propovăduieşte abţinerea de la orice act de violenţă.


Abuza

Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (fr. abuser)

1. a uza de ceva în mod exagerat, a folosi (conștient) fără măsură; a face abuz.

2. a exagera în utilizarea unei posibilități, a unei libertăți.

3. a profita în chip nedemn de o situație, un avantaj, încredere.

4. a amăgi, a înșela.

5. a violenta, a viola.


Acces

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accès, lat. accessus)

1. posibilitate de a ajunge, de a pătrunde într-un anumit loc, la cineva etc.; intrare, loc pe unde se pătrunde undeva.

2. (med.) simptome care apar brusc și determină o stare acută a unei boli.

3. (fig.) izbucnire trecătoare și violentă a unei stări sufletești.

4. (inform.) proprietatea sistemelor de memorie de a permite înregistrarea și regăsirea informației.


Altercație

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. altercation, lat. altercatio)

1. ceartă aprinsă, în general de scurtă durată, care are loc între două sau mai multe persoane; dispută violentă; (înv.) altercațiune.


Amoc

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr., engl. amok)

1. boală mintală tropicală, provocată de abuzul de stupefiante, excitante etc., manifestată prin tendinţă la fugă şi impulsuri criminale.

2. (fig.) izbucnire violentă, furie inexplicabilă.

3. (var.) amok.


Atac

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. attaque)

1. faptul de a ataca; acţiune de luptă ofensivă.

2. agresiune împotriva cuiva.

3. iniţiativă într-un joc sportiv.

4. jucătorii care formează linia atacantă a unei echipe.

5. acţiune violentă şi susţinută împotriva unor teorii, concepţii etc.

6. (med.) acces (2), criză, şoc.

7. (muz.) moment în care o voce sau un instrument începe cânte; emisiune mai accentuată a unui sunet.


Banditism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. banditisme)

1. mulțimea de activități ilegale ale bandiților.

2. act, faptă violentă săvârşită de o bandă; tâlhărie.