Dictionar

Rezultate principale (Vitalism,):

Vitalism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. vitalisme)

1. concepţie idealistă despre natura vieţii, care explică fenomenele acesteia prin prezenţa în organismele vii a unui principiu imaterial, animator, diriguitor (forţă vitală, entelehie, suflet etc.).


Rezultate secundare (Vitalism,):

Neovitalism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. néo-vitalisme)

1. curent idealist în biologie care pretinde a se deosebi principial de vitalism, înlocuind vechea „forţă vitală” cu noţiuni noi.


Neovitalism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. néo-vitalisme)

1. curent idealist în biologie care pretinde a se deosebi principial de vitalism, înlocuind vechea „forţă vitală” cu noţiuni noi.


Neovitalist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. néo-vitaliste)

1. I. referitor la neovitalism (formă nouă sau reînviată de vitalism, a credinței viața este un principiu vital).

2. II. adept al neovitalismului.


Panism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (Pan + -ism)

1. stare de toropeală edenică, expresie a indiferenţei senine a firii şi a vitalismului expresionist.

2. adorarea naturii.


Vitalist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. vitaliste)

1. I. referitor la vitalism, propriu vitalismului.

2. (rar) care are proprietatea de a exprima dinamismul vieții; vital.

3. II. adept al vitalismului (doctrină conform căreia există în fiecare individ un „principiu vital”, distinct atât de sufletul gânditor, cât și de proprietățile fizico-chimice ale corpului, și care guvernează fenomenele vieții).