Dictionar

bravură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bravoure, it. bravura)

1. vitejie, bărbăție, curaj.
2. faptă curajoasă.
 

cavalerism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (cavaler + -ism)

1. purtare, atitudine de cavaler (II, 1); vitejie; lealitate, onestitate.
 

curaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. courage)

1. îndrăzneală, bărbăție, vitejie, tărie de caracter.
 

eroism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. héroïsme)

1. comportare deosebită care se manifestă prin săvârșirea de fapte mari în împrejurări grele (în război); atitudine, faptă de erou; vitejie.
 

panegiric

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. panégyrique)

1. discurs la vechii greci și la romani în care se elogiau faptele de vitejie ale înaintașilor sau se aduceau laude unui oraș, unei persoane însemnate.
2. elogiu, laudă.
3. tămâiere, laudă exagerată și nemeritată, lingușitoare.