Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. conubium „căsătorie”)
1. (livr.) uniune de două persoane, de obicei, care creează o legătură de familie și atrage după sine drepturi și responsabilități legale, sociale și/sau religioase; căsătorie.
2. (bot.) introducere a vlăstarului unei plante într-o altă plantă, de obicei de specie inferioară, pentru ca aceasta să producă floarea și rodul celei dintâi; altoire.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. progéniture)
1. vlăstar, urmaş, odraslă, pui al unui animal.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. rejeton)
2. (fig.) vlăstar, descendent, urmaş.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. télôme)
1. parte tânără a unei plante, din care se dezvoltă cormul; mlădiţă, vlăstar.