convolvulus

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr., lat. convolvulus)

1. (bot.) plantă erbacee perenă, cu tulpina târâtoare sau agățătoare, lungă și cu flori albe; volbură, rochița-rândunicii.
2. (bot.) denumirea științifică pentru volbură, din familia convolvulaceelor.

tumult

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. tumulte, lat. tumultus)

1. zgomot mare, vuiet, larmă.
2. învolburare, tălăzuire a unor ape.
3. (fig.) zbucium sufletesc.

tumultuos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. tumulteux, lat. tumultuosus)

1. plin de tumult; zgomotos.
2. (despre ape) învolburat, clocotitor.
3. (fig.) însuflețit, înflăcărat, entuziasmat.
4. în cantitate mare, abundent, îmbelșugat, prodigios.

tulburare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. tulbura)

1. acțiunea de a (se) tulbura și rezultatul ei.
2. pierdere a limpezimii, a transparenței unui lichid (din cauza impurităților).
3. învolburare a unei ape, a atmosferei etc.
4. mânie, furie.
5. (fig.) neliniște sufletească, îngrijorare, frământare, emoție.
6. (fig.) tumult, dezordine, răzvrătire, răscoală.
7. (fig.) neastâmpăr.
8. (fig.) dereglare a funcției unui organ anatomic, a unei facultăți fizice sau psihice.
9. (var.) turburare.

pritoceală

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (pritoci + -eală)

1. acțiunea de a pritoci și rezultatul ei; pritocire, pritocit, (pop.) pritoc.
2. turnare a vinului dintr-un butoi în altul, după fermentație, pentru a se limpezi prin separarea de drojdia care s-a așezat la fund; (prin ext.) turnare a unui lichid dintr-un vas în altul.
3. a scoate zeama dintr-un vas cu murături sau cu varză acră și a o turna la loc, de mai multe ori la rând, pentru a dizolva sarea rămasă la fund și a determina o acrire uniformă.
4. (rar; prin ext.) mutare a unor materii, obiecte etc. dintr-un loc în altul sau dintr-o parte în alta.
5. (rar) învolburare a unui lichid.
6. (var) (reg.) pitroceală.