Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr., lat. convolvulus)
1. (bot.) plantă erbacee perenă, cu tulpina târâtoare sau agăţătoare, lungă şi cu flori albe; volbură, rochiţa-rândunicii.
2. (bot.) denumirea științifică pentru volbură, din familia convolvulaceelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. tumulte, lat. tumultus)
2. învolburare, tălăzuire a unor ape.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. tumulteux, lat. tumultuosus)
2. (despre ape) învolburat, clocotitor.
3. (fig.) însufleţit, înflăcărat, entuziasmat.
4. în cantitate mare, abundent, îmbelşugat, prodigios.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. tulbura)
1. acțiunea de a (se) tulbura și rezultatul ei.
2. pierdere a limpezimii, a transparenței unui lichid (din cauza impurităților).
3. învolburare a unei ape, a atmosferei etc.
5. (fig.) neliniște sufletească, îngrijorare, frământare, emoție.
6. (fig.) tumult, dezordine, răzvrătire, răscoală.
8. (fig.) dereglare a funcției unui organ anatomic, a unei facultăți fizice sau psihice.
9. (var.) turburare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (pritoci + -eală)
1. acțiunea de a pritoci și rezultatul ei; pritocire, pritocit, (pop.) pritoc.
2. turnare a vinului dintr-un butoi în altul, după fermentație, pentru a se limpezi prin separarea de drojdia care s-a așezat la fund; (prin ext.) turnare a unui lichid dintr-un vas în altul.
3. a scoate zeama dintr-un vas cu murături sau cu varză acră și a o turna la loc, de mai multe ori la rând, pentru a dizolva sarea rămasă la fund și a determina o acrire uniformă.
4. (rar; prin ext.) mutare a unor materii, obiecte etc. dintr-un loc în altul sau dintr-o parte în alta.
5. (rar) învolburare a unui lichid.