Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. volume, lat. volumen)
2. diviziune a unei lucrări editate în mai multe volume; tom.
4. figură geometrică cu trei dimensiuni.
5. mărimea spațiului unui corp, cu ajutorul unei formule.
7. debit (de apă) al unei fântâni, al unui izvor, fluviu etc.
8. forță, amploare a sunetelor emise de o voce, produse de un instrument.
9. nivelul de intensitate sonoră al semnalelor audio.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. covolume)
1. mărime egală cu volumul moleculelor unui gaz, mult mai mică decât volumul real al acestuia.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
4. DE Band; Kubikinhalt; Volumen; Größe
6. HU kötet; térfogat, köbtartalom, méret, terjedelem
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. volumétrique)
1. referitor la determinarea volumelor.
2. analiză ~ă = analiză chimică pentru determinarea volumului substanţelor care iau parte la o reacţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. volumétrie)
1. măsurare a volumelor.
2. capitol al chimiei analitice care se ocupă cu analizele volumetrice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. volumètre)
1. instrument pentru măsurarea volumului în transmisiunile prin electrocomunicaţii.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. volumique)
1. referitor la unitatea de volum (II, 1).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acidimétrie)
1. capitol din analiza volumetrică având ca obiect determinarea concentraţiei soluţiilor acide.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aéroplethysmographe)
1. aparat pentru înregistrarea modificărilor volumului toracic în timpul respiraţiei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. album)
1. volum special legat în care se păstrează fotografii, ilustrate, mărci poştale etc.
2. caiet în care se scriu versuri, maxime.
3. carte mare cuprinzând ilustraţii, fotografii etc.
4. colecţie de melodii ale unui cântăreţ, ale unei formaţii pe un singur disc.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după fr. amplexation)
1. (med.) mod de investigare clinică prin palparea volumului a două regiuni simetrice ale corpului.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. encombrement)
1. (rar) afluenţă de oameni, materiale sau obiecte, care împiedică trecerea; îmbulzeală.
2. (tehn.) spațiul sau volumul ocupat de o mașină, de un obiect etc.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (apă + -metru)
1. aparat, dispozitiv destinat măsurării volumului de apă care trece printr-o conductă sau țeavă; contor de apă.