Rezultate principale (Vorace):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. vorace, lat. vorax)
1. care mănâncă cu lăcomie, mâncăcios adefag.
Rezultate secundare (Vorace):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adephage)
1. (despre animale) care devorează, își înghite mâncarea cu lăcomie; vorace.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. marabut, port. marabuto)
1. s. m. ascet musulman medieval din nordul Africii; murabit.
2. mică moschee în care slujea un asemenea ascet.
3. pasăre vorace din ordinul ciconiiformelor, mai mare decât barza, cu capul și gâtul golaș, cu pene foarte frumoase, în Africa și Asia ecuatorială.
4. s. n. podoabă din pene ori alte fire ce imită fulgii, care se poartă la gât sau drept garnitură la rochii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pétrel)
1. pasăre marină mică, albă, cu spatele şi aripile cenuşii, vorace, care se hrăneşte cu peşte.
Parte de vorbire: adj. invar.
Origine: (fr., it. rapace, lat. rapax, -acis)
1. lacom de bunuri materiale; hrăpăreţ, apucător.
2. (înv.; despre animale și păsări) vorace, lacom, dornic să-și urmărească prada; de pradă; răpitor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. sardine, it. sardina)
1. peşte marin din familia clupeidelor, vorace, asemănător cu scrumbia.
2. sardea.